Muzeul Momârlanului din Petroșani

Muzeul Momârlanului, din Petroșani, de pe strada Slătinioara, a prins viață în incinta a două clădiri vechi de peste 200 de ani, dar și într-o curte destul de generoasă. Pentru început, poate ar fi bine să explicăm și termenul „momârlan”, folosit în județul Hunedoara. Inițial, numele de momârlani era folosit ca o insultă și a fost dat băştinaşilor din aşezările Văii Jiului spre sfârşitul secolului XIX şi este tradus prin „rămăşiţe” sau „urmaşi”. Ulterior, însă, termenul a căpătat un sens pozitiv, iar momârlanii sunt, de fapt, locuitorii din Valea Jiului, acesta fiind un epitet folosit pentru aceste persoane.

Pentru a nu se pierde obiceiurile și tradițiile locului, familia Mălinesc a decis să deschidă un muzeu al momârlanilor, într-un cadru cât se poate de pitoresc. Aici pot fi admirate sute de obiecte specifice zonei, de la îmbrăcăminte veche de zeci de ani, până la unelte tradiționale, unele rudimentare, folosite în ogrăzile familiilor momârlănești. Toate aceste obiecte au fost donate de-a lungul timpului de mai mulți momârlani din Slătinioara, Sălătruc, Dâlja Mare. Gazda muzeului are în jur de 100 de costume, toate strânse de-a lungul anilor, însă, din lipsă de spațiu nu sunt toate expuse aici. În cadrul muzeului pot fi admirate și zeci de păpuși, toate îmbrăcate în costume populare, realizate chiar de doamna Mălinesc.

Una dintre încăperile muzeului a fost amenajată cu temă „nunta”, pentru că pentru momârlani, nunțile și înmormântările erau și sunt evenimente importante din comunitate. Aici pot fi admirate costume ale mirilor, nașilor, plosca ce era „plimbată” din poartă în poartă atunci când erau invitați oamenii la nuntă, fotografii vechi în care au fost surprinse diferite ipostaze ale celor două mari evenimente. De asemenea, mai sunt expuse și ștergare realizate de femei în trecut, chiar și zestrea tinerelor este expusă aici, adică o ladă, mai mică, sau mai mare, în funcție de cât de înstărită era respectiva familie, în care se puneau perne, plapume, ștergare, pături, și multe alte obiecte, cusute și țesute de femeile casei.

În cea de-a doua cameră pot fi admirate mai multe unelte și obiecte ce erau folosite la munca din gosporărie. Aici este și un război de țesut, furcă de tors, dar și un fuior cu lână pe el. În aceeași cameră mai există și o sobă cu ajutorul căreia membrii familiei se încălzeau, dar pe care o foloseau și pentru gătit. Tot în această încăpere se pot vedea și multe obiecte ce erau folosite de femei în bucătărie.

Când spui Valea Jiului sau Petroșani, gândul îți sare automat la minerit, însă nu trebuie să treci cu vederea atât de ușor obiceiurile și portul tradițional al momârlanilor. Din cauza exploatărilor miniere începute în 1840 şi a dezvoltării urbanistice determinate de acestea, majoritatea momârlanilor au fost nevoiţi fie să se adapteze unui nou stil de viaţă. Unii au ales să se retragă în gospodării pe dealuri, cât mai departe de „urbanizare”.

Din fericire, viața de odinioară a momârlanilor este prezentată, acum, în cadrul acestui muzeu, aparent modest, însă atât de încărcat spiritual, având în veder faptul că toate aceste obiecte sunt autentice, folosite de momârlani în urmă cu zeci, poate sute de ani.

Foto: Facebook-Muzeul Momârlanului