O excursie până la cetatea descrisă de Jules Verne în romanul său, “Castelul din Carpați” pe un traseu de neuitat, de 20-30 de minute, oferă o privelişte splendidă! Tocmai de aceea, odată ajuns pe culme, îți dorești să poți rămâne aici, pentru a admira peisajul, cât mai mult timp posibil! Ridicată în secolul XIV de familia cnezială Cândea, fortăreața Colț, din Suseni (comuna Râu de Mori) este una dintre principalele atracţii ale zonei. Pe de altă parte, turiștii care nu au chef de un asemenea efort, se mulţumesc să admire cetatea din curtea mănăstirii Colţ, aflată pe cealaltă parte a șoselei, la o aruncătură de băț.

Traseul spre cetate înseamnă o drumeție de o jumătate de oră, cu pornire, spre stânga, de la podul care duce spre Mănăstirea Colţ. La jumătatea drumului cotește spre dreapta, urcând peste 150 de metri dreasupra Văii Râuşorului. Tot mai cunoscută și mai atractivă în ultimul timp, asociată cu numele celebrului scriitor și vizionar francez, Jules Verne, cetatea este vizitată de un număr tot mai mare de turisti.

Jules Verne: “Porțiunea cea mai sălbatică a Transilvaniei, Țara Pădurilor”
“Dl. De Grando a descris aceste provincii ale extremei Europe, Elisee Reclus le-a vizitat. Amândoi n-au spus nimic despre ciudata poveste pe care se întemeiază acest roman, (…) iar în vreme ce nici primul, nici al doilea n-au făcut-o, voi încerca s-o face eu, în locul lor. În ziua de 29 mai a acelui an un cioban îşi veghea turma la marginea unui podiş înverzit de la poalele Retezatului, care domină o vale fertilă, acoperită de copaci cu trunchiuri drepte şi îmbogăţită de holde mănoase. Galernele, vânturile de nord-vest, trec iarna ca briciul unui bărbier peste podişul acesta înalt, deschis, lipsit de adăpost. (…) Această descriere orografică ţine de porţiunea cea mai sălbatică a Transilvaniei, cunoscută sub denumirea de comitatul Clujului. Ciudată fărâmă din imperiul Austriei, această Transilvanie, adică ţara pădurilor, scria Jules Verne în 1889, descriind Ţara Haţegului şi Cetatea Colţ în cartea sa, devenită celebră, “Castelul din Carpaţi”. “Întinsă pe şaizeci de mii de kilometri pătraţi, deci pe şase milioane de hectare – e un fel de Elveţie, dar pe jumătate mai mare decât ţinutul helvetic, fără a fi mai populată. Cu podişuri potrivite pentru semănături, păşuni îmbelşugate, văi capricios desenate, cu piscuri severe, vărgată de ramificaţiile de origine plutonică ale Carpaţilor, Transilvania e brăzdată de numeroase cursuri de apă care sporesc Tisa şi mândra Dunăre (…) Aşa arată această veche ţară a dacilor, cucerită de Traian în primul veac al erei creştine. Bătrână cetăţuie!… Bătrână cetăţuie!… Degeaba te propteşti în temelie!… Încă trei ani şi vei fi încetat să dăinui, de vreme ce fagul tău mai are doar trei crăci. Sădit la marginea unuia dintre bastioanele cetăţuii, fagul se zărea negru pe fundalul cerului, ca decupat gingaş din hârtie şi, la acea depărtare, abia ar fi putut fi văzut (…)”.

Turn de apărare cu panoramă!
În afara detaliilor care descriu cu acuratețe Valea Jiului, Ţara Haţegului şi turnul de apărare şi control, argumentul care dovedeşte că Jules Verne se referea la Cetatea Colţ când a scris “Castelul din Carpaţi”, este şi ilustraţia de pe coperta primei ediţii a romanului. Mai mult, în volumul amintit, căpetenia satului de lângă castel se numea “Coltz”, râul se numea Patak (“Râuşor”, în limba maghiară), iar hanul evreului Ionas ar fi fost chiar “Casa Vânătorilor” de pe malul Râuşorului. Potrivit istoricilor, Cetatea Colţ a fost ridicată în secolul XIV de familia cnezială Cândea. Aceasta, spun sătenii, ar fi trecut la catolicism, numele fiind apoi maghiarizat şi devenind Kendeffy. Desigur, numele cetăţii provine de la “colţul de stâncă” pe care a fost construită, dar ar putea să aibă legătură şi cu colţul uriaş de piatră care pătrunde în interiorul donjonului. Cetatea era folosită drept turn de apărare și control (unul similar găsim la Mălăiești, de pildă) în timp ce conacul familiei Cândea, care era și reședință permanentă, se afla în centrul de astăzi al comunei, câțiva kilometri mai jos. Cetatea era folosită drept turn de apărare şi control, dar şi ca refugiu, în caz de atac. Cetatea Colț, turnul adică, ridicat pe patru niveluri, putea juca și rol de refugiu/adăpost pe timp de atac. Două sau trei persoane serveau familia în caz de extremă urgență, iar turnul avea rezerve minimale de de apă şi alimente.

Dacă vă decideți pentru un urcuș, deși solicitant pentru cei neantrenați în drumeții, panorama pe care o veți avea odată ajunși sus va compensa întregul efort. În plus, veți avea încă un punct de prim rang bifat pe harta călătoriilor în județul Hunedoara!

sursa foto: facebook.com/BeldeanFlaviu

Scrie o recenzie

Recenzia ta pentru aceasta locație

angry
crying
sleeping
smily
cool
Încarcă

Your review is recommended to be at least 140 characters long

Your request has been submitted successfully.

building Own or work here? Claim Now! Claim Now!

Claim This Listing