Castelul Nopcsa din Săcel, o bijuterie arhitecturală cu o poveste fascinantă

Castelul Nopcsa din Săcel, comuna Sântămăria Orlea, județul Hunedoara, este unul dintre cele 12 castele din județ, care se distinge prin arhitectura sa unică, specifică reședințelor nobiliare transilvănene din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Strâns legat de acest castel stă numele renumitului paleontolog, fondator al acestei științe, cel care a descoperit dinozaurii pitici din Țara Hațegului, baronul Franz Nopcsa.

După ani în care proprietatea a fost folosită pentru diferite activități, respectiv tabără de pionieri, școală pentru copii cu nevoi speciale și centru pentru copii orfani, ansamblul de monumente, care se întinde pe o suprafață de 1,7 hectare, s-a degradat considerabil.

Abia din 2019, Castelul Nopcsa a intrat într-un amplu proces de restaurare. Iar astăzi se află în administrarea Muzeului Civilizației Dacice și Romane și poate fi vizitat și admirat de toți cei dornici să afle povestea uneia dintre cele mai influente familii nobiliare maghiarizate din Transilvania, familia Nopcsa.

Familia Nopcsa, una dintre cele mai influente din Transilvania

Istoria castelului este strâns legată de cea a familiei Nopcsa, de origine română, una dintre cele mai influente și proeminente familii nobiliare maghiarizate din Transilvania.

Familia Nopcsa, atestată încă din secolul al XIV-lea, a jucat un rol important în istoria Transilvaniei, deținând numeroase domenii și funcții importante în administrația habsburgică și, ulterior, austro-ungară.

Datorită importanței și proeminenței sale, familia Nopcsa a deținut reședințe și domenii în Silvașul de Sus, Densuș, Sânpetru, Nălațvad, Reea, Fărcădin, Zeicani, Zam (Spitalul de Neuropsihiatrie) și Deva, chiar și la Cighid, Sângiorgiu, Bocșa, Szabadfalu (azi cartier al Timișoarei).

Această influență politică și economică a membrilor familiei s-a reflectat și în investițiile arhitecturale ale reședințelor deținute de aceștia.

„Identificarea exactă a momentului de apariție a primei construcții pe locul actualului castel este dificilă, dat fiind numărul limitat de documente.

Documentele din Dosarul de arhivă al Direcției Județene a Arhivelor Naționale Hunedoara menționează că edificiul a fost construit în jurul anului 1830, însă documentele de carte funciară, îl arată înscris, pe baronul Alexius (Elek) Nopcsa, tatăl celebrului Franz Nopcsa, abia în anul 1889, ca unic proprietar.

Este posibil ca terenul și construcția inițială să fi fost dobândite de familia Nopcsa prin căsătorii, sechestru, achiziții sau donații regale, procese tipice pentru extinderea patrimoniilor nobiliare din epoca medievală târzie și cea modernă timpurie”, a menționat, pentru GO Hunedoara, Marius – Gabriel Rus, conservator opere de artă și monumente istorice, în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva.

Castelul Nopcsa: 17 încăperi și o suprafață de peste 1.200 de mp

Arhitectura castelului, cel mai probabil a suferit modificări de-a lungul timpului, fiind adăugate elemente decorative din stilurile neoclasic și neogotic târziu (ancadramente, frontoane, ferestre), înfățișarea actuală îl poate încadra chiar și în stilul eclectic.

„Castelul Nopcsa are o suprafață construită la sol de 647 mp și o suprafață desfășurată de 1.253 mp, pe două niveluri, parter și un etaj, cuprinzând 17 încăperi, două case de scară, două holuri și două vestibule și un balcon, sub frontonul principal. Structura edificiului combină piatra, cărămida, lemnul și fierul, iar finisajele sunt simple, realizate din tencuieli. Acoperișul inițial era complex, cu o structură din lemn și o învelitoare din plăci de azbociment și eternit, azi fiind refăcut din tablă de cupru pentru o mai mare rezistență și o mai bună conservare a edificiului”, a mai precizat Marius Gabriel Rus.

În partea exterioară, castelul are două turnuri: unul ascuțit la intrarea principală și un turn de colț cu plan pătrat și ziduri crenelate, conferind clădirii un aspect romantic

Salonul oglinzilor, cu cel mai bogat decor din Castelul Nopcsa

Intrarea principală în interiorul castelului se face printr-un hol principal generos, boltit, de influență neogotică târzie, reprezentând punctul central de la care se dezvoltă asimetric restul încăperilor și se realizează accesul la etaj.

„Deși interiorul Castelului Nopcsa a fost refăcut în totalitate, există ca elemente originale, scara din marmură aflată în holul principal de la parter și scara metalică în spirală, situată în camera mare de la etaj. Salonul oglinzilor, aflat la etaj, a fost refăcut în totalitate, fiind singura cameră cu cel mai bogat decor din întregul castel, având pereții îmbrăcați și casetați, în lemn și oglinzi”, a mai precizat reprezentantul MCDR Deva.

Castelul a devenit Muzeu al familiei Nopcsa

În perioada 2019–2023, castelul aflat în proprietatea Consiliului Județean Hunedoara a beneficiat de un amplu proces de restaurare. Iar din 1 iulie 2025, castelul a fost predat în administrarea Muzeului Civilizației Dacice și Romane, care a început aici amenajarea muzeului familiei Nopcsa, una dintre cele mai importante familii nobiliare hațegane.

Această familie a oferit istoriei personalități remarcabile: comiți ai Comitatului Hunedoara, consilieri guvernamentali, cancelari ai Curții pentru Transilvania, cavaleri ai unor ordine imperiale, membri ai Ministerului Regal și ai Casei Regale, șefi ai fiscului Imperiului Austro-Ungar, tezaurieri, directori ai unor instituții de cultură sau cercetare științifică și pe emblematicul Franz Ladislau Georgius Nopcsa fondatorul paleobiologiei și co-fondatorul studiilor de Albanologie și pretendent la tronul Albaniei.

„Cercetările viitoare se vor concentra pe aprofundarea istoriei castelului, având ca obiectiv completarea și extinderea expozițiilor muzeale dedicate familiei Nopcsa. De asemenea, ne dorim să identificăm locul în care a fost înhumat emblematicul paleontolog Franz Nopcsa, în cimitirul de la Viena, pentru a realiza o placă memorială pe care să apară numele acestuia”, spune conservatorul Marius Gabriel Rus.

De la originile sale până la transformările spectaculoase sub patronajul familiei Nopcsa și vicisitudinile secolului XX a primit în interiorul său pe toți nobilii vremii, devenind un martor tăcut al evenimentelor istorice din Țara Hațegului.

Familia Nopcsa este o ramură a familiei nobiliare din Silvaș/Szilvásy/Zylwas, fiind atestată documentar în anul 1367. În acea perioadă, Iwan/Ioan/Ivan de Szilvásy a primit de la voievodul Ardealului, domenii noi, pe lângă cele deținute până atunci, în Hațeg și Silvaș.

Program, preț bilet de acces și localizare

Castelul Nopcsa este deschis de marți până duminică, între orele 10:00 și 17:30. Prețul unui bilet de acces pentru adulți este de 20 de lei, iar pentru elevi, studenți și pensionari prețul este de 4 lei.

Castelul Nopcsa este situat în satul Săcel, comuna Sântămăria Orlea, județul Hunedoara.

Despre Franz Nopcsa, părintele paleontologiei, cel care a descoperit dinozaurii pitici din Țara Hațegului

Franz Nopcsa s-a născut în 3 mai 1877, la Deva, fiind primul dintre cei trei copii ai lui Elek și Matilde. Nașterea și botezul său fiind înregistrate pe 7 mai 1877, în registrul de botez al Bisericii Romano-Catolice din Deva. Copilăria și adolescența le-a petrecut la reședințele familiei aflate în Fărcădinul de Sus (azi General Berthelot) și la Castelul din Săcel. A urmat cursurile liceului Theresianum din Viena, între 1886 și 1897, apoi studii de licență și masterat la Universitatea din Viena, sub îndrumarea eminentului geolog Profesor Eduard Süss.

Universitatea din Viena nu oferea cursuri de paleontologie a vertebratelor, din acest motiv Franz a devenit un autodidact în domeniu. La doar 22 de ani, și-a prezentat în fața Academiei de Științe din Viena, prima analiză paleobiologică a unuia dintre dinozaurii transilvăneni. În anul 1903, Nopcsa a obținut, la Universitatea din Viena, doctoratul cu o disertație despre geologia detaliată a regiunii din jurul moșiei familiei sale. Ulterior, a călătorit prin toată Europa, adunând date paleontologice și publicând despre o serie de reptile fosile. Din 1925 până în 1928 a fost director al Institutului Geologic Regal Ungar din Budapesta.

Fondator al studiilor de albanologie…

În 1903, Nopcsa a făcut prima sa călătorie în Albania, mult timp petrecându-și în munții din nordul țării, adunând informații detaliate despre geologia și geografia regiunii, care au fost folosite ulterior în sprijinul teoriei derivei continentale. A acumulat date considerabile despre triburile din nordul Albaniei, despre istoria lor, limbile și practicile lor religioase, iar astăzi lucrările sale majore, însumând cu mult peste o mie de pagini de text, sunt încă considerate printre cele mai semnificative din domeniul albanologiei.

Pierderile financiare suferite după primul război mondial, când averea familiei sale este naționalizată, nu aveau să influențeze, în mare parte eforturile de cercetare ale lui Nopcsa, de la monografiile albaneze până la paleobiologia vertebratelor.

…și paleobiologie

În domeniul paleobiologiei,  Nopcsa a identificat peste 25 de genuri și specii noi de reptile fosile, multe din Transilvania. În același timp, a publicat și compendii majore de taxonomie și sistematică a reptilelor, care au avut o influență considerabilă, mult timp după moartea lui Nopcsa. D

incolo de aceste studii „de bază” ale paleontologiei vertebratelor, Nopcsa a abordat, în moduri cu totul inedite, teme legate de dimorfismul sexual, creșterea și dezvoltarea la vertebratele dispărute, a oferit o varietate de reconstrucții ale țesuturilor moi (creier, nervi cranieni și vascularizație craniană; musculatura craniană și postcraniană; culoarea pielii) și analize biomecanice ale mecanicii maxilarului și ale locomoției.

Studiile sale au fost originale, iar concluziile la care a ajuns au contribuit esențial la  maniera de cercetare paleontologică contemporană a vertebratelor. Dincolo de studiul paleobiologic asupra dinozaurilor, Nopcsa a desfășurat propria sa cercetare geologică, stratigrafică și evoluționistă pentru a aprofunda contextul biogeografic insular al faunei sale transilvănene și al altor faune din Cretacicul Târziu, din alte părți ale Europei. Nopcsa a fost membru important în mai multe societăți științifice internaționale. A publicat lucrări științifice și populare în germană, maghiară, engleză și franceză.

„Motivul sinuciderii mele este o cădere nervoasă.(…) Doresc să fiu incinerat.”

La 25 aprilie 1933, corpul lui Nopcsa și al secretarului său Bajazid au fost găsite la reședința lor de pe Singerstrasse, Austria. O notă găsită la fața locului, scrisă de mâna lui Nopcsa: „Motivul sinuciderii mele este o cădere nervoasă. Motivul pentru care l-am împușcat pe vechiul meu prieten și secretar, domnul Bajazid Elmaz Doda, în timp ce dormea, fără ca el să bănuiască, este că nu am vrut să-l las în urmă bolnav, în mizerie și fără un ban, pentru că ar fi suferit prea mult. Doresc să fiu incinerat.”