Recent, Toma Coconea și-a anunțat participarea la X-Pyr 2026, o cursă extremă care traversează Pirineii de la Atlantic la Mediterană. Această cursă reprezintă pentru el o „restanță” personală după ce o accidentare l-a împiedicat să concureze anterior.
L-am surprins pe Șoimul din Parâng chiar la antrenamente, pe care le desfășoară la el acasă, în Parâng. Practică schiul de tură, urcă și coboară culmile muntoase de câte două ori pe zi, pregătindu-se pentru ceea ce va urma, începând cu 21 iunie.
Toma Coconea a dezvăluit, pentru GO Hunedoara, ce reprezintă pentru el această cursă și cum reușește să se mențină la un nivel de elită. Cu o determinare de fier și un regim de pregătire spartan, sportivul din Valea Jiului ne-a vorbit despre importanța conexiunii cu natura, despre lupta cu propriile limite și despre dorința de a purta din nou tricolorul deasupra crestelor montane, într-o demonstrație spectaculoasă de anduranță.
Iată ce ne-a mărturisit „Șoimul din Parâng” despre tactica sa de cursă, recordurile personale și secretul unei sănătăți de fier:
1. După atâtea ediții de Red Bull X- Alps și X-Pyr, ce te determină să pornești în competiția din acest an?
Toma Coconea: Am avut o accidentare chiar înainte de a pleca în Pirinei, astfel că nu am putut participa la cursă. Așadar, am cu mine o restanță și doresc să îmi închei cariera într-un mod plăcut. Sunt determinat să închei cursa într-un mod frumos.
2. Cum arată o zi de pregătire pentru tine în această perioadă și care este obiectivul tău pentru clasament?
T.C.: Mă antrenez chiar și acum, în timp ce vorbim – sunt la schi de tură, și pe asta mă concentrez în perioada următoare. Urc la 2000 de metri altitudine, cobor pe pârtia B până la telescaun, apoi urc până în Parângul Mic. Merg acasă, mă schimb și mai fac o tură spre seară.
Întotdeauna când am plecat în cursă relaxat, am făcut o figură frumoasă. Este adevărat că sunt 50 de echipe înscrise și îmi doresc să închei în primii zece. Rămâne de văzut dacă voi reuși, deoarece necunoscutele sunt multe, dar determinarea există.
3. Cât de mult contează echipamentul în succesul unei astfel de curse?
T.C.: Echipamentele le îmbunătățesc permanent, apar noi inovații. Mă adaptez constant și îmi doresc să fac o cursă frumoasă, folosind tot ce e mai bun pentru a fi competitiv.
4. Cât cântărește echipamentul complet de zbor și cât de mult influențează acesta viteza de alergare?
T.C.: Sunt aproape zece kilograme cu care trebuie să alergi în spate. Orice kilogram în plus face alergarea mai grea. E un ultramaraton de anduranță și de forță, iar antrenamentele le fac specific pentru a fi pregătit pentru acest efort. Ca să vă faceți o idee, la o cursă precum X-Alps (1.200 km aerieni), trebuie să zbori vreo 2.000 de kilometri și să alergi vreo 700 de kilometri, în funcție de condițiile meteo.
5. Vremea este adesea un factor decisiv într-o astfel de cursă. Care este strategia pe care o adopți pentru a face față condițiilor neprielnice?
T.C.: Mă adaptez la ce va urma. Îmi doresc să pot zbura cât mai mult, pentru că e mult mai rapid și eficient, dar cu vremea nu te pui niciodată. Trebuie să fiu foarte bine pregătit pentru a pleca cu plutonul din față. Din experiența mea, dacă nu ai fost în față, vremea se strică pentru cei din spate și cursa e cam pierdută. Important e să ții aproape de lideri pentru a fi „de la egal la egal” cu vremea.
6. Cum gestionezi momentele critice? Ce te face să mergi mai departe când oboseala devine copleșitoare?
T.C.: Am un psihic destul de puternic pentru a accepta un eventual abandon, dar nu mă las ușor. Poate atunci când fac un zbor greșit și realizez că puteam acționa altfel, mă demoralizez puțin, dar mă regrupez rapid pentru că cursa e lungă. Când intervine oboseala extremă, trebuie să lupți cu tine însuți și să continui.
7. Ce le transmiți tinerilor sportivi care te privesc ca pe un model?
T.C.: Este foarte important să fie conectați cu natura și munca fizică pentru a fi sănătoși. Dacă ești constant în mișcare, ești sănătos și fizic, și psihic. Recomand cât mai mult timp în natură și cât mai puțin în mediul virtual, care este doar o amăgire.
8. Este această competiție o „ultimă aventură”? Ce urmează după această cursă?
T.C.: Dacă sănătatea îmi va permite, mă gândesc să continui și anul viitor, când mi-aș dori să punctez și retragerea, într-un mod cât mai plăcut.
Pentru aventura din acest an, dacă sunt sponsori care doresc să mă sprijine îi voi prezenta cu mare drag pe echipamentul meu deasupra Pirineilor.
9. Câte ore de zbor ai reușit să acumulezi până acum, câți kilometri parcurși în alergare montană și care este cea mai mare altitudine de la care ai zburat?
Sunt 35 de ani de zbor cu parapanta. Îmi este greu să aproximez numărul de ore petrecute în zbor.
Am un record de altitudine de 6.000 de metri în X-Alps, iar în Himalaya am zburat la peste 7.000 de metri. Sunt recorduri personale pe care, dacă aș reuși să le depășesc, nu m-ar deranja.
Toma Coconea este unul dintre cei mai cunoscuți sportivi români de performanță în sporturi extreme, fiind supranumit „Șoimul din Parâng”. Este recunoscut la nivel mondial ca o legendă a competiției Red Bull X-Alps, cea mai dură cursă de aventură din lume, care presupune traversarea Alpilor doar prin zbor cu parapanta sau în alergare pe jos. Este singurul sportiv care a participat la aproape toate edițiile de la debutul competiției în 2003, fiind considerat o legendă și un simbol al rezistenței fizice.
A obținut titlul de vicecampion mondial în cadrul Red Bull X-Alps în 2007 și 2011, parcurgând mii de kilometri în condiții extreme.
Foto source Toma Coconea
